Aerul nu este un contaminant care pătrunde ocazional într-un sistem de apă. El se formează constant în interiorul acestuia. Fiecare litru de apă de rețea care intră într-un circuit hidronic ajunge saturat cu gaze dizolvate — în mod tipic, 8–10 mg/L oxigen dizolvat la 10 °C — iar pe măsură ce această apă se încălzește, capacitatea sa de a reține gaze scade. Gazele trebuie să meargă undeva; dacă nimeni nu a proiectat un drum pentru ele, ele ajung exact acolo unde provoacă cele mai mari deteriorări: la pompă, în schimbătorul de căldură și în partea superioară a coloanelor verticale, unde circulația se oprește pur și simplu.
Contează trei mecanisme. În primul rând, încălzirea eliberează gaz, deoarece solubilitatea scade odată cu temperatura — un sistem etanș eliberează aer chiar dacă nu pătrunde apă nouă în el. În al doilea rând, scăderea presiunii eliberează gaz: aerul iese din soluție acolo unde presiunea este cea mai scăzută. În al treilea rând, fiecare umplere nouă și fiecare reumplere automată adaugă apă proaspăt oxigenată, motiv pentru care o supapă automată de umplere lăsată deschisă în mod permanent este una dintre cele mai costisitoare greșeli dintr-o sală tehnică.
Consecința acestei aprovizionări continue cu oxigen este coroziunea. În oțelul radiatoarelor și al conductelor cazanelor, oxigenul dizolvat provoacă coroziune prin pitting, generând oxid feros negru — magnetit — care se depune sub formă de nămol. Acest nămol blochează apoi trecerile înguste, izolează suprafețele de schimb termic și contaminează chiar supapele de aer concepute pentru a elimina problema, ceea ce face ca un sistem să dezvolte o defecțiune auto-perpetuantă.
Efectele sunt ușor de recunoscut odată ce cunoașteți modelul. Pungile de aer în punctele cele mai înalte creează blocări de aer, iar circulația în acea ramură încetează pur și simplu — radiatoarele reci în partea superioară și calde în partea inferioară reprezintă semnul distinctiv clasic. Aerul care ajunge la o pompă provoacă cavitatia, erodând rotorii și generând un zgomot asemănător pietrei macinate, adesea diagnosticat greșit ca fiind o defecțiune a rulmenților. Microbulele care se aderă la suprafețele schimbătoarelor de căldură reduc transferul de căldură și forțează cazanul să funcționeze la temperaturi mai ridicate pentru aceeași putere de ieșire. Aerul distorsionează, de asemenea, condițiile de curgere de care depind supapele de echilibrare și reglajul termostatic, astfel încât sistemul pierde atât precizia, cât și capacitatea.
În instalațiile de apă caldă menajeră, blocările de aer generează aceleași plângeri: o dușă cu pompare care funcționează, apoi pulsează și, în final, rămâne fără apă; o retur secundar care nu atinge niciodată temperatura dorită; un robinet care sputează. Mecanismul este, de obicei, un punct înalt neventilat care captează aerul adus de pompă sau prin umplere.
Gestionarea aerului nu constă în montarea unui număr mai mare de ventilatoare automate; este vorba despre potrivirea dispozitivului cu aerul.
Ventilatoarele manuale trebuie instalate în fiecare punct real de înălțime maximă și în partea superioară a coloanelor verticale; ele sunt ieftine, fiabile și imposibil de interpretat greșit. Ventilele automate de evacuare a aerului — cele cu plutitor din alamă — funcționează bine în punctele locale de înălțime maximă și pe unitățile terminale, dar sunt sensibile la nămol: un plutitor contaminat fie picură continuu, fie se blochează în poziția închisă, iar o valvă automată care scurge pe un sistem etanș reprezintă o umplere lentă și invizibilă, care adaugă în mod constant oxigen. Acolo unde calitatea apei este slabă, protejați-le cu un filtru situat în amonte sau optați pentru ventilația manuală.
Separatorii de aer și coalescatorii de microbule sunt componente de înaltă valoare într-un sistem hidronic, iar regula de proiectare este specifică: trebuie instalați acolo unde apa este cea mai caldă și presiunea cea mai scăzută, deoarece acolo gazul dizolvat părăsește soluția cel mai ușor. În majoritatea sistemelor, acest punct este racordul de debit al cazanului sau al pompei de căldură, înainte de pompă. Vasul de expansiune trebuie să fie racordat în același punct, folosind o racordare concepută pentru a preveni transformarea vasului într-o capcană pentru aer.
Pe partea de distribuție, dispozitivele analoge sunt specificate conform propriilor lor standarde: supape de aer pentru alimentarea cu apă, conform EN 1074-4 și AWWA C512, în timp ce supapele de admisie a aerului pentru sistemele de scurgere reprezintă un produs diferit (EN 12380) și nu trebuie niciodată înlocuite cu o supapă de evacuare a aerului sub presiune.
Standardele de punere în funcțiune există exact pentru că eliminarea aerului este un proces, nu o acțiune unică: BS EN 12828 privind proiectarea sistemelor de încălzire cu apă, EN 14336 privind instalarea și punerea în funcțiune, BS 7593 privind curățarea, spălarea și tratarea apei, precum și Ghidul B și Codul de punere în funcțiune W al CIBSE pentru practica din Marea Britanie, iar Manualul ASHRAE acoperă gestionarea aerului în circuitele hidraulice la nivel internațional.
Umpleți sistemul încet, începând de la punctul cel mai de jos, evacuând aerul din fiecare punct înalt pe măsură ce nivelul apei crește. Pornește pompa, apoi evacuează din nou aerul — aerul aderent la suprafețe va fi mobilizat. Repetați acest proces până când evacuarea rămâne uscată. Înregistrați presiunea sistemului la temperatură rece și la temperatura de funcționare; creșterea presiunii trebuie să corespundă volumului vasului de expansiune și presiunii inițiale de umflare; dacă nu corespunde, suspectați un vas defect sau aer prins în sistem, nu un manometru defect.
Folosiți un termometru diferențial pe pompa: o diferență de temperatură în creștere, cu toate celelalte elemente neschimbate, indică o scădere a debitului, iar aerul este o cauză frecventă. Verificați temperaturile de intrare și ieșire ale fiecărui emitor pentru a identifica ramurile care nu circulă, și ascultați în punctele cele mai înalte și la nivelul pompei pentru zgomote de burbuire sau de pietriș. În final, inspectați fiecare ventil automat pentru scurgeri, confirmați că circuitul de umplere este izolat și înregistrați starea filtrului de nămol ca referință.
Aerul este un parametru de proiectare, nu un accident. Separați-l în punctul cel mai fierbinte și cu cea mai mică presiune din circuit, ventilați toate punctele cele mai înalte, mențineți sistemul etanș după umplere, protejați supapele cu plutitor de nămol și eliminați produsele de coroziune care alimentează problema. Ignorați-l și fiecare defecțiune din clădire va avea ca origine aceleași câțiva centimetri cubi de gaz.
---
**Despre autor**
*Zhejiang Xindong Sanitary Ware Co., Ltd. — Echipa Tehnică și Export*
Xindong produce robinete și racorduri din alamă, robinete termostatice pentru duș și robinete amestecătoare în Yuhuan, Zhejiang, de mai bine de 25 de ani, dintr-o fabrică de 30.000 m² cu peste 380 de angajați, laboratoare proprii de proiectare și testare, precum și peste 65 de brevete de proiectare și structură. Produse sunt dezvoltate și testate în conformitate cu regimurile de omologare ale piețelor de export ale companiei, inclusiv cerințele WRAS, TMV2/TMV3, cUPC și NSF/ANSI, și sunt furnizate importatorilor, contractorilor MEP și integratorilor de sisteme de tratare a apei din Europa, Orientul Mijlociu și America de Nord.
Contact: Nr. 242, Drumul Jinhai, Zona Industrială Xuanmen, Yuhuan, Zhejiang, China · +86-0576-87499008 · [email protected] · https://www.cn-xindong.com
Știri importante2026-10-01
2026-09-30
2026-09-29
2026-09-28
2026-09-24
2026-09-23
Compania, înființată în 1999 și situată în Yuhuan, se specializează în robinete, supape termostatice pentru duș și kituri de duș. Având peste 30.000 mp spațiu și 380+ angajați, deținem numeroase certificări și 65+ de brevete.
EN
